Slavă aducem Tatălui, Fiului și Preasfântului Duh! Astăzi, după marea și bogata lui Milă, Dumnezeu ne oferă o nouă ocazie să ne înfățișăm smeriți viața și lucrările înaintea Lui. Această milostivire primită cere de la noi o căință sinceră, zilnică, adâncă și curată pentru că, înaintea oștirii cerurilor, nimic nu este tăinuit. Odată căiți de marea noastră fărădelege pe care zilnic o purtăm cu noi, ne obligă cugetul să înfăptuim dragostea despre care ne învață Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.

În Sfânta Evanghelie după Luca citim astfel cuvintele Sale: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.” Iar în alt loc citim de asemenea: „Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi;”.

Iar dacă pe vrăjmași arătăm o asemenea dragoste, față de Bunul Dumnezeu nu vom înfățișa o iubire cu mult mai deosebită? Sfântul Irineu de Lyon ne învață astfel: „și acela care Îl iubește pe Dumnezeu este desăvârșit, atât în lumea aceasta, cât și în lumea ce va să vie. Pentru că niciodată nu ne oprim din a-L iubi; însă, cu cât continuăm să cugetăm persoana Lui, cu atât mai mult Îl iubim.”.

Să ne rugăm așadar, astfel: „Doamne Dumnezeule Atotputernic, naște din a mea pocăință o dragoste sfântă pentru tine și pentru vrăjmașii mei, întrucât mare este mila ta pentru mine păcătosul! Amin!”